Cojoaica de pădure (Certhia familiaris)

Cojoaica de pădure este o pasăre de talie mică adaptată perfect pentru cățăratul pe scoarța arborilor. Mereu se deplasează cu capul în sus.

Cojoaica de pădure este o specie palearctică, răspândită în centrul și estul Europei, dar și în anumite regiuni din Asia. De asemenea este întâlnită și în Japonia, Norvegia și Marea Britanie. La noi în țară are o distribuție largă în centrul și nordul țări. Poate fi întâlnită ocazional și în sud-ul țării.

Efectivul din Europa este aproximat la 5.700.000- 11.000.000 de perechi clocitoare, populația fiind stabilă, uneori fluctuând în funcție de abundența trofică. În România este estimat un efectiv de 380.000-760.000 de perechi clocitoare.

Cojoaica de pădure are o distribuție largă, din zona colinară până în zona montană înaltă. Preferă păduri de foioase, mixte și de stejari bătrâni, procurându-și hrana de sub ridurile scoarței copacilor. La noi în țară poate ajunge până la înălțimea de 1.000 de m altitudine.

Hrana este alcătuită din insecte mici, pe care le culege de sub scoarța copacilor cu ajutprul ciocului extrem de fin și sprijinindu-se  în penele cozii. Începe căutarea hranei de la baza arborelui și urcă în spirală până aproape de vârf. În lunile reci de iarnă, cojoaica poate consuma și semințe de conifere. De obicei, femelele se hrănesc în partea superioară a copacilor, iar masculii în cea inferioară.

Cuibul este construit în luna aprilie într-o crăpătură de scoarță. Este construit din resturi vegetale uscate și lână. Pe interior este căptușit cu pene. Femela depune de obicei 6 ouă, ovale, netede și mate, cu un colorit alburiu cu puncte fine rox sau brun-roșcate. Clocitul este asigurat doar de către femelă, timp de 14 – 15 zile. Puii sunt nidicoli*, cu pielea roz pe cap cu o tufă de puf cenușiu – gălbui și cașul este galben-închis. Puii sunt dependenți de cuib timp de 14 – 16 zile de la eclozare, fiind hrăniți în tot acest timp de către ambii părinți.

 

Amenințări:

• Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
• Managementul defectuos al pădurii.
• Poluarea
• Perturbarea cauzată de alte activități antropice.

 

 

 

Bibliografie :

• Petrovici M., 2015 – Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, Coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”. Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională;

• Mihai C. Băcescu – Păsările în nomeclatura și viața poporului Român. Editura academiei republicii populare române.
• Lars Svensson – Ghid pentru identificarea păsărilor din Europa și Zona mediteraneană.