Mierla este un reprezentant al familiei Turdidae care se încadrează în grupul păsărilor cântătoare, împreună cu sturzii și cocoșarii
Este una dintre păsările cel mai des auzite cântând în parc dar si prin aproape fiecare petec de zonă verde din oraș. Cântecul ei domol este poate cel mai cunoscut dintre ale păsărilor care pot fi auzite în oraș.
Mierla este o specie cu un dimorfism sexual pronunțat, adică masculul poate fi ușor diferențiat de femelă. Mierla femelă este de culoare bej-maroniu, adeseori cu pete vizibile pe piept. Iar juvenilii sunt maronii, indiferent de sex.
Masculul este complet negru cu ciocul portocaliu. Intensitatea culorii portocalii la masculi este și un semn al fitness-ului acestuia, deoarece reflectă cantitatea de carotenoizi și astfel sănătatea sistemului imunitar. Este așadar de înțeles de ce un mascul care are nu doar cântecul cel mai impresionant, este preferat de femelă pentru împerechere și după culoarea ciocului. Masculul impresionează femela printr-un ritual de curtare care constă în alergări pe diagonală combinate cu aplecări ale capului. În tot acest timp femela stă nemișcată iar când decide că acceptă masculul care o curtează, ea își ridică coada și capul.
De cele mai multe ori mierlele sunt monogame iar perechea se destramă atunci când unul dintre parteneri moare.
Mierla cuibărește în zone diverse, de la păduri montane până la parcuri urbane sau chiar grădini. Cuibul pe care îl construiește are forma unui castron, așezat pe ramificațiile arborilor și arbuștilor, uneori și pe muchiile unor construcții.
Mierla este o specie omnivoră, se hrănește cu nevertebrate, preferând rîmele dar și insecte iar toamna și iarna consumă cu precădere semințe și fructe. Se hrănește pe sol, fiind des vazută fugind pe distanțe scurte prin frunzișul de la baza arborilor unde caută și prinde hrana.
Migrează doar parțial, iar populațiile stabilite în zonele urbane rămân și peste iarna. S-a observat tendința de migrație mai mare în cazul femelelor și juvenililor, masculii iernând în apropierea locurilor de împerechere și cuibărit, pentru a-și putea alege teritoriile cele mai bune primăvara.
Durata medie de viață la mierlă este de 2-3 ani dar s-au întâlnit cazuri cu exemplare care au ajuns la 20 ani.
Cântecul melodios, cu motive caracteristice flautului se dezvoltă prin învățare. Juvenilii își lărgesc repertoriul prin ascultarea și imitarea vecinilor.
