Denumită în bătrâni și codăuș, pasărea plugului sau petrăriță, codobatura albă este o specie comună, ușor de recunoscut atât după penaj cât și după comportament; mișcările continue ale cozii în direcția sus-jos.
Codobatura albă este o specie cu distribuție largă, palearctică care cuibărește în aproape toată Eurasia. Lipsește din zonele arctice. În România cuibărește în toată țara, iar populațiile din zona sudică pot fi observate și pe timp de iarnă.
Populația cuibăritoare de codobatura albă din Europa a fost estimată la 13.000.000 – 26.000.000 de perechi. În România populația cuibăritoare este estimată la 350.000 – 700.000 de perechi, și este considerată o specie stabilă la nivel global.
Descriere :
Codobatura este o pasăre zveltă cu coadă lungă, alb cu negru care este balansată continu sus-jos. Masculul adult, pe timp de vară prezintă creștetul și ceafa de culoare neagră care se separă distinct de restul penajului, gri- cenușiu. Fruntea și partea din față a creștetului sunt albe.Pe piept prezintă o bavețică de culoare neagră. Aripile sunt de culoare închisă, negre cu pene tivite cu alb. Femela adultă este foarte asemănătoare cu masculul , dar ceafa este mai spre gri, trecerea dintre creștet și ceafă fiind mult mai difuză, uneori chiar și creștetul este mai degrabă gri închis. Juvenilii au un asptect mai cenușiu, laturile creștetului întunecate, benzile de pe aripă sunt gri, iar pata de pe piept este gri, nu neagră.
Codobatura albă este o specie foarte adaptabilă, fiind întâlnită în habitate diferite din apropierea apelor: lacuri, râuri, pâraie, canale, estuare și chiar coaste marine. Poate fi întâlnită frecvent și în localități, ferme, parcuri, grădini etc. Unde găsește sol ne- acoperit,sau cu iarbă scurtă. De regulă evită zonele cu vegetație densă și înaltă, acestea fiind folosite doar pentru înnoptare.
Codobatura albă este o specie insectivoră, hrana fiind procurată în diferite modalități : este culeasă de pe suprafața solului sau a apei, este capturată alergând repede și prinzând-o în momentul decolării sau sărind după ea, similar muscarilor.
Codobatura sosește relativ repede, imediat după topirea zăpezii. Perechile sunt monogame, fiind stabilite în perioada de reproducere. Încep cuibărirea în luna aprilie. Cuibul este construit din fire de iarbă uscată, rădăcini și frunze și este amplasat în cavități naturale (sub pietre, maluri etc) sau artificiale (sub streșini, beton etc.). Interiorul cuibului este tapetat cu fire de păr sau pene. Femelele pot depune două ponte pe an, ambele fiind formate din 3 – 8 ouă, netede, de culoare albă, alb – gri, alb – albăstrui. Ouăle sunt incubate de către ambii parteneri dimp de 11 – 16 zile iar puii sunt apți de zbor la vârsta de 16 zile.
Amenințări :
Alterarea și pierderea habitatelor în urma activităților agricole și a schimbării folosirii terenurilor.
Contaminare prin produse agricole.
Mortalitate cauzată de structurile de irigație și de mașinile agricole.
Mortalitate și alte efecte cauzate de prădători.
Bibliografie :
- Petrovici M., 2015 – Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, Coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”. Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională;
- Mihai C. Băcescu – Păsările în nomeclatura și viața poporului Român. Editura academiei republicii populare române.
- Lars Svensson – Ghid pentru identificarea păsărilor din Europa și Zona mediteraneană.
