Furnici

Despe furnici

Furnicile sunt insecte eusociale din familia Formicidae și, împreună cu viespile și albinele aparțin ordinului Hymenoptera. Furnicile au evoluat din strămoși asemănători viespilor în perioada cretacică, în urmă cu aproximativ 140 de milioane de ani și s-au diversificat după creșterea plantelor cu flori (angiosperme). Au fost descrise peste 12 500 de specii dintr-un total estimat de 22 000 de specii.

Furnicile reprezintă una dintre cele mai de succes grupe de insecte, cucerind majoritatea habitatelor de pe planetă, trăind în: păduri, câmpii, munți, zone umede, deșerturi inclusiv în așezări umane și asemenea oamenilor furniciile sunt sociale. Ele trăiesc și muncesc împreună în colonii (societăți cu un grad mare de organizare), în care există în același timp ouă, larve, pupe, adulți (lucrătoare, mătci și masculi). Colonia este un super-organism format din totalitatea indiviziilor care cooperează în scopul supraviețuirii, creșterii și reproducerii. 

Coloniile variază ca mărime, de la câteva zeci de lucrătoare care trăiesc în mici cavități naturale, până la colonii extrem de organizate, care pot ocupa teritorii mari și constau din milioane de indivizi. Coloniile constau din diferite caste de lucrătoare sterile, fără aripi, iar în cazul unor specii există și casta soldaților, mătci (regine) și masculi. Ultimele două caste prezintă aripi. Coloniile sunt descrise drept superorganisme, deoarece furnicile par să funcționeze ca o entitate unificată, care lucrează colectiv pentru a sprijini colonia.

Sursă foto: https://www.dkfindout.com/uk/animals-and-nature/insects/ant-colonies/

Furnicile au colonizat aproape fiecare petec de pământ de pe Terra. Singurele locuri lipsite de furnici indigene sunt Antarctica și câteva insule îndepărtate sau inospitaliere. Succesul lor în atâtea medii a fost recunoscut organizării lor sociale și capacității lor de a modifica habitate, de a exploata resursele și de a se apăra. Coevoluția lor îndelungată cu alte specii a dus la relații mimetice, comensale, parazite și mutualiste.

Societățile de furnici prezintă diviziunea muncii, comunicarea între indivizi și o capacitate de a rezolva probleme complexe. Aceste paralele cu societățile umane au fost mult timp o inspirație și subiecte de studii. Multe culturi umane folosesc furnicile în bucătărie, medicamente și ritualuri. Unele specii sunt apreciate în rolul lor de agenți biologici de combatere integrată a dăunătorilor. Capacitatea lor de a exploata resursele le poate aduce în conflict cu oamenii, deoarece acestea pot deteriora culturile și invada clădirile. Unele specii, cum ar fi furnica de foc roșie (Solenopsis invicta) sau furnica faraon (Monomorium pharaonis) sunt considerate specii invazive, stabilindu-se în zone în care au fost introduse accidental.

Furnicile sunt o componentă importantă a ecosistemelor terestrei, contribuind la neutralizarea pH-ului acid al solurilor, creșterea fertilității solului și sunt prădători generaliști.  

Dominanța ecologică a furniciilor este demonstrată de biomasa lor: se estimează că acestea contribuie cu 10%-15% la biomasa animalelor terestre depășind-o pe cea a vertebratelor.

Formica cunicularia

Este o specie care preferă habitatele deschise. Poate fi găsită de la dunele de nisip, pe pante calcaroase, în fânețe și pășuni, dar și marginile pădurilor sau chiar în păduri. Cuiburile sunt construite în pământ, iar uneori sub pietre. Este o specie care poate “servi” specia sclavagistă Polyergus rufescens.

Furnica amazoană Polyergus rufescens

Sclavagismul nu a fost inventat de oameni, ci de furnici. Furnicile amazoane, Polyergus rufescens, sunt cunoscute ca fiind specii sclavagiste. Mai exact, lucrătoarele pleacă într-un raid în care prădează mușuroaie de furnici sclave Formica (Serviformica). Lucrătoarele de Polyergus fură larve de Formica sp pe care le aduc în mușuroiul lor. Mai apoi, după ce apar adulții, lucrătoarele de Formica vor avea grijă de larvele și adulții de Polyergus ca și cum ar fi din mușuroiul inițial.

Furnica neagră de grădină Lasius niger

Este o specie care preferă habitatele deschise (pajiști uscate și semiuscate), foarte comună în diverse medii antropice (terenuri agricole, pășuni, locuri ruderale, spații urbane verzi, parcuri), găsită de asemenea în pădurile uscate destul de luminate. Cuiburile sunt construite în pământ, iar uneori sub pietre. Coloniile sunt strict monodomiale (o colonie e formată dintr-un singur mușuroi), de obicei de la câteva sute la mai mult de zece mii (excepțional zeci de mii) de lucrătoare; sunt asociate cu afidele prin relația de mutualism (ambele părți au de câștigat, mai exact furnica protejează afidele de prădători, iar afidele în schimb le oferă o secreție glucidică). Totuși, sunt specii agresive protejând sursele de hrană din jurul mușuroiului.

Furnica de asfalt Tetramorium cf caespitum

Popular cunoscută și cu denumirea de „furnica de asfalt”, este prezentă în habitatele expuse

la soare, dar în care să nu lipsească cel puțin vegetația ierboasă. Poate fi întâlnită și în păduri de foioase, lipsind la altitudini foarte mari. Este una din speciile de furnici care tolerează cel mai bine mediul urban. Cuiburile sunt construite de obicei în sol, de multe ori cu movile mici, sub pietre, dar și în solul uscat. Este o specie omnivoră și agresivă (prezintă în capătul abdomenului un ac).

Bibliografie

1. Czechowski, W., Radchenko, A., & Czechowska, W. &. Vepsäläinen K. (2012). The ants of Poland with reference to the myrmecofauna of Europe. Natura optima dux Foundation.
2. Gheoca, V., Antofie, M.-M., Papp, J., Tăușan, I., Voineag, A., Suciu, N (2016). Furnica. Activități cu furnici. The Bavarian Academy for Nature Conservation and Landscape Management (ANL)
3. *** https://en.wikipedia.org/wiki/Ant 
4. ***https://pestworldforkids.org/pest-guide/ants/
5. ***https://ants.com/