Un membru de dimensiuni mici al familiei corvidelor, are o lungime a corpului de 32-35 cm, o anvergura de 54-58 cm și o masă corporală medie de 170 g. Culoare maronie, cu creștet negru, aripi negre, târtița albă, coada neagră și o “mustață” neagră. Irisul alb al ochiilor o face mai deosebită de restul corvidelor. Masculul și femela seamănă foarte mult.
Stăncuța poate fi întâlnită în zone împădurite, în special în pădurile de stejar, dar și în pădurile de conifere. De asemenea, în parcurile împădurite și în grădini.
Extrem de adaptabilă la diverse condiţii de mediu, stăncuța trăieşte şi prosperă la fel de bine în regiunile rurale, cât şi în oraşe. Este o pasăre foarte gălăgioasă, cu ţipete ascuţite, aproape metalice.
Se hrănește cu ghinde, semințe, fructe, nevertebrate, ouă, pui de pasăre și mamifere mici. În sălbăticie, durata medie de viață este de patru ani.
Stăncuța a fost un alt subiect de studiu al etologului Konrad Lorenz. El a constatat că aceste corvide sociabile au o ierarhie foarte strictă în cadrul unei colonii. Păsările situate în vârful ierarhiei erau mai puțin agresive față de cele situate în coada ierarhiei, și mult mai agresive față de cele situate mai aproape de vârf. Comportamentul acesta duce la o mediere dreaptă a certurilor dintre membrii unei familii.
Masculul își alege perechea de rang inferior lui, iar femela, de îndată ce a avansat astfel în ierarhie, începe să se comporte în consecință. Invers în schimb, nu îi este permis de ”legea” nescrisă a stăncuțelor. Astfel un mascul de rang inferior nu va putea face pereche cu o femelă poziționată mai sus decăt el în ierarhie.
Când găsesc hrană, o împart cu celelalte membre ale familiei, fără resentimente. Modul în care împart mâncarea este destul de rar printre păsări şi pare să fie strâns legat de această ierarhie.
