De multe ori când ne gândim la păsări cântătoare, prima specie care ne vine în minte este privighetoarea. Este probabil pasărea cu cântecul cel mai renumit de la noi din țară și nu numai. Dar oare dacă o vedem, am recunoaște-o?
Privighetoarea are un penaj uniform, roșcat, tern, departe de frumusețea altor specii de paseriforme, dar compensează prin trilurile încântătoare. Nu doar penajul monoton o fac greu de văzut. Privighetoarea este o specie destul de timidă și cântă de obicei bine ascunsă între crengi și frunze.
Cântă lung, tânguit, cu sunete puternice, cristaline, modulate printre fluierături. Trilurile sale sunt inconfundabile, mai ales când se aud în puterea nopților calde de primăvară. Începe să fie auzită de pe la sfârșitul lunii aprilie. Introducerea constă din fluierături într-un crescendo tipic, urmat apoi de celelalte sunete în ordine aleatorie și cu un ritm foarte energic. Ne încântă cu o serie de triluri bogat nuanțate și fluierături flautine (unele semănând cu un tir de mitralieră), care durează 2-4 secunde, și se termină cu o fioritură sau o notă ascuțită bruscă asemănătoare cu o pocnitură de bici, înainte de o pauză tot de 2-4 secunde și care apoi sunt reluate din nou. O singură pasăre poate avea un repertoriu de peste 200 de fraze și poate emite peste 400 fraze pe oră. fiecare serie de fraze diferă fie prin introducere, fie prin ordinea prin care se succed. Cântecul poate fi auzit atât ziua (mai ales în orele dimineții), dar și toată noaptea, primăvara și la începutul verii. Denumirea populară a genului „priveghetoare” derivă din „a priveghea” (= a sta treaz, a nu dormi) și vine de la faptul că această pasăre cântă noaptea.
Privighetoarea poate să imite segmente din cântecele altor specii de păsări.
La noi în țară se întâlnesc 3 specii de privighetoare dar în parcul Sub Arini și restul împrejurimilor Sibiului doar privighetoarea roșcată. Celalalte două specii sunt privighetoarea de zăvoi (Luscinia luscinia) și Gușă albastră (Luscinia svecica).
Privighetoarea roșcată este o pasăre de talie mică, are o lungime de 16-17 cm și o greutate de 16-39 g. Longevitatea maximă în libertate este de 8 ani și 4 luni. Sexele sunt asemănătoare și nu se pot diferenția după penaj, dar masculul este mai mare decât femela.
Privighetoarea roșcată este relativ strictă în alegerea habitatului său de reproducere: având nevoie de prezența tufișurilor dese, cu frunziș dens până la sol. Prezența arborilor este uneori menționată ca fiind favorabilă, în măsura în care aceasta asigură o penumbră, dar nu este deloc indispensabilă. Acest tip de vegetație se găsește în toate tipurile de peisaje, privighetoarea roșcată fiind o pasăre răspândită aproape peste tot unde climatul este prielnic. În păduri, se limitează la sectoarele forestiere cu tufișuri dese.
Din luna iulie redevine tăcută.
