După anul 1882, când Societatea pentru Înfrumuseţarea Oraşului preia administrarea parcului, s-a îmbogățit zestrea dendrologică a parcului prin plantări de arbori indigeni și exotici.
În ce privește gimnospermele acestea sunt prezente mai ales în sectorul exotic, situat între pârâul Trinkbach și terenurile de antrenamente, precum și în zona centrală a parcului.
Din acea perioadă datează exemplarul de brad duglas sau duglas verde (Pseudotsuga menziesii), originar de pe coasta pacifică a Americii de Nord. Arborele are o talie impresionantă, o scoarță groasă, adânc crestată și este foarte apreciat pentru producerea de cherestea. Cele două exemplare de țuga (Tsuga canadensis), care ating înălțimi de aproximativ 15 m, vin să completeze zestrea de arbori rășinoși nord-americani.
Tisa (Taxus baccata)
Sursa foto: https://www.amazon.com
Pin strob (Pinus strobus)
Sursa foto: https://www.invasive.org
Molidul de Canada (Tsuga canadensis)
Mai trebuie menționate exemplarele de tuia (Thuja occidentalis), arbore de până la 20 m înălțime, originar din estul Canadei și arborele vieții (Thuja orientalis sinonim cu Biota orientalis), un arbore de dimensiuni mici (10 m), care provine din China și Coreea. Ambele specii sunt deseori întâlnite în amenajări peisagere, fiind întâlnite atât formele din flora spontană cât mai ales numeroasele soiuri și varietăți, creații ale horticultorilor.
Ginkgo biloba, cunoscut cu denumirile populare de gingo, arborele templier sau arborele pagodelor este unul dintre gimnospermele mai atipice. Specia este reprezentată prin cele două exemplare din apropierea rozariului și a constituit subiectul unui articol anterior.
Tot în zona centrală se găsesc și câteva dintre gimnospermele plantate mai recent. Între acestea un exemplar de tisă (Taxus baccata). Acest arbore indigen de talie medie, care în natură a devenit extrem de rar (este monument al naturii), este extrem de prezent și apreciat în parcuri și grădini pentru multiplele lui calități. Suportă bine tăierile fiind ideal pentru garduri vii, suportă umbra dar și soarele, poluarea, seceta. La acestea se adaugă excelentele calități decorative ale formelor și varietăților horticole, îndeosebi ale exemplarelor femeiești, care poartă semințe cu un înveliș cărnos, de culoare roșie, numit aril.
Tot în zona centrală se găsesc și două exemplare tinere de pin negru sau pin austriac (Pinus nigra). Specia se deosebește de pinul de pădure prin frunzele aciculare mult mai lungi (peste 15 cm) și prin ritidomul cenușiu-negricios. În România se întâlnește în stare spontană pinul negru de Banat (Pinus nigra var.banatica) în Parcul Național Domogled – Valea Cernei.
Alpinariul situat în stînga fântânii din zona centrală, o încercare de reconstituire a vechiului alpinariu de la începutul secolului XX, are alte două specii de gimnosperme de talie mică. Este vorba de un ienupăr târâtor (Juniperus horizontalis) și de jneapănul (Pinus mugo) care este prezent în flora României în etajul subalpin la altitudini de peste 1700 m. Acest arbust târâtor joacă un rol deosebit în oprirea avalanșelor și în reglarea debitului constant al izvoarelor.
Exemplarul de brad grecesc (Abies cephalonica), din sectorul exotic al parcului, a fost achiziționat din pepiniera parcului dendrologic de la Simeria în urmă cu peste 25 de ani. Arealul lui este, desigur, munții din Grecia, inclusiv muntele Olimp. Se mai remarcă și chiparosul de California (Chamaecyparis lawsoniana) originar din pădurile umede din NV SUA, care uneori este confundat cu tuia. Specific este vârful aplecat în jos (nutant), care îl deosebește între altele de speciile de tuia, cu care se înrudește dealtfel, făcând parte din aceeași familie Cupressaceae.
La intrarea în parc dinspre bazinul Olimpia, se mai găsește un singur exemplar de pin strob (Pinus strobus), un arbore care provine din estul Statelor Unite. Se caracterizează printr-o scoarță cenușie, netedă până la maturitate și ace subțiri, flexibile, câte cinci în teacă, grupate spre vârful ramurilor.
