Ginkgo biloba – Arborele pagodelor

Dar ce se ascunde în spatele acestei clasificări de manual, alcătuită pe criterii strict științifice și care respectă normele Codului de Nomenclatură Botanică. Speciile Regnului Plantae, numite și cormofite, plante superioare sau plante, au corpul (cormul) superior organizat, fiind prezente organele vegetative – rădăcina, tulpina, frunzele – în componența cărora întră țesuturi specializate care îndeplinesc funcțiile specifice (de fotosinteză, de conducere, de respirație, de apărare etc.).

O altă caracteristică comună plantelor este prezența clorofilei, care este pigmentul verde care face posibilă fotosinteza. Gimnospemele (gr. gymnos=golaș, gr. sperma=sămânță), din care face parte specia noastră, cuprind plante care produc semințe lipsite de înveliș sau fruct. Deci Ginkgo biloba este înrudit cu bradul, pinul și molidul, deși aspectul general este mai degrabă unul de arbore foios specific angiospermelor.

În ceea ce privește apartenența la celelalte categorii taxonomice (clasă, ordin, familie, gen) gingo este ”singur pe lume”. Este vorba de unul din cei mai vechi arbori de pe Pământ, o specie relictă, cu o vechime apreciabilă, de aproximativ 200 de milioane de ani, care a supraviețuit miraculos trecerii timpului. Răspândită în trecut în întreaga emisferă nordică, astăzi specia este prezentă spontan doar în  sud-estul Chinei, fiind una din cele mai vechi ”fosile vii”. Din fericire acest arbore decorativ, cu aspect inedit și multiple virtuți medicinale, introdus în Europa în sec. al 18-lea, în prezent se găsește în parcuri,  grădini botanice sau este cultivat, mai ales în China și Japonia.

Denumirea populară pentru acest arbore național al Chinei este gingo, caisa argintie, arborele pagodelor, arborele templier japonez. Denumirea științifică Ginkgo biloba este o trimitere la o serie de caractere morfologice ale pseudofructului (jap. gin=argint, kyo=caisă) sau ale frunzei cu doi lobi.

Ginkgo biloba este un arbore care poate ajunge la 30-40 m înălțime și poate trăi până la 2000 de ani. Frunzele pieloase,  atipice pentru gimnosperme, au formă de evantai, cu o codiță lungă, cel mai frecvent sunt bilobate. Ele au o colorație verde deschis, sunt căzătoare, nu înainte ca toamna să capete o  minunată colorație galben-aurie.  Florile bărbătești, reunite în amenți și florile femeiești sunt situate pe plante diferite, ceea ce face ca arborele pagodelor să fie o plantă dioică. Polenizarea anemofilă (realizată de vânt) are drept consecință fecundația, urmată de apariția semințelor cu înveliș cărnos, de mărimea și forma unor corcodușe. Aceste fructe false (pseudodrupe), galben- verzui la maturitate, au un miros neplăcut. Semințele în schimb, prăjite în prealabil, sunt comestibile.

În privința cerințelor ecologice preferă zonele însorite, călduroase și solurile cu umiditate normală, fiind o specie din zonele temperate și subtropicale. Totuși este rezistent la secetă, ierni aspre și mai ales la poluare.

Prezența acestui arbore în parcuri este justificată de coloritul estival și autumnal al frunzelor, precum și de forma coroanei, la care se adaugă formele horticole Ginkgo biloba var. ’Pendula’ cu ramuri cu aspect plângător, Ginkgo biloba var. ’Fastigiata’ cu coroana îngust piramidală sau columnară și Ginkgo biloba  var. ’Variegata’ cu frunzele mărginite de o bandă alb-crem.

Arborele pagodelor este și o plantă medicinală. Din frunze se extrag substanțe (flavone, terpene) cu efect antioxidant, vasodilatator și de activare a circulației sanguine, antialergic, antibiotic antidepresiv. Produsele cu extract de Ginkgo biloba își găsesc astfel utilitatea în tratarea unor afecțiuni ale omului modern dintre care menționăm tulburări de circulație periferică, aterosleroza, depresia, alergiile. Deasemenea măresc rezistența la oboseală și stres, au efect de antiîmbătrânire, cresc capacitatea de memorare, măresc atenția.

 

 

 

 

Bibliografie

1. Cristea V., 2014, Plante vasculare, diversitate, sistematică, ecologie și importanță, Presa Universitară Clujeană,  Cluj-Napoca
2. Șofletea N., Curtu L., 2000, Dendrologie vol I, Ed. Pentru Viață, Brașov