Cinteza este una dintre cele mai răspândite specii de păsări de la noi din țară. Ea poate fi auzită cântând aproape pretutindeni și este și ușor de observat, nefiind foarte sfioasă. De la pădurile de luncă, câmpie, dealuri și până la înâlțimile munților, ea ajunge chiar si la peste 1500 metri altitudine.
Cinteza prezintă un dimorfism sexual accentuat. Femela are penajul de culoare cafenie cu nuanțe cenușii și seamănă puțin cu o vrabie. Masculul, în schimb, este inconfundabil. El are o culoare cărămizie, gușa, pieptul și părțile laterale ale capului, târtița și restul capului sunt cenușii-albăstrui, și pe spate este cafeniu. Ambele sexe au niște dungi albe contrastante pe aripi și de-a lungul cozii.
Femelă de cinteză
Cinteza face parte din grupul păsărilor cântătoare, masculul având o voce puternică. El poate fi auzit cântând pe crengile arborilor, fiind foarte des vizibil, pentru că alege părțile expuse. Ei au două sau trei tipuri diferite de cântece și există și unele dialecte regionale. Cântecele sunt dezvoltate prin învățare. Etologul britanic William Thorpe a concluzionat în urma studierii speciei că dacă juvenilii de cinteză nu sunt expuși la cântecul masculului adult într-un anumit stadiu al dezvoltării lor, nu vor învăța niciodată să cânte corespunzător. În felul acesta, șansele de împerechere se reduc considerabil pentru aceste exemplare, pentru că, după cum știm deja despre păsările cântătoare, cântecul lor are rol de curtare. Primăvara, în perioada de împerechere, masculul atrage atenția femelei asupra sa prin ciripitul său gălăgios
Cuibul este construit în mare parte de femelă din rădăcini de plante, scoarță de copac, mușchi și paie. Fiind căptușit cu pene, el este amplasat la bifurcația crengilor și este mascat cu licheni și mușchi. Femela depune din aprilie 4 – 5 ouă de culoare verde albăstruie cu pete roșcate, din care eclozează puii la circa 13 zile. În funcție de abundența hranei, într-un sezon femela poate să depună ouă de 2 – 3 ori.
În România cinteza este numai parțial migratoare, masculii iernând în țară, pe când femela și tineretul migrează în Africa de Nord sau Asia de Sud Vest.
Cintezele se hrănesc cu fructe de pădure, semințe, insecte și larvele acestora.
