Țestoasele exotice

Pe cât ne sunt de dragi si simpatice, pe atât de problematice pot deveni dacă ajung în locuri nepotrivite. Și venind vorba de locuri nepotrivite, orice loc în afara habitatului lor natural este nepotrivit. Și asta nu doar pentru o țestoasă exotică, ci pentru orice animal.

Poate că nu multă lume știe că țestoasele exotice nu sunt singurele care există la noi în țară.

Țestoasa de apă (Emys orbicularis) nativă se găsește în toate regiunile țării, până la altitudinea de aproximativ șapte sute de metri. Preferă apele stătătoare sau lin curgătoare cu vegetație bogată atât submersă cât și pe maluri, dar care au în vecinătate și zone care oferă posibilități de însorire și îngropare a ouălelor.
Ea poate fi întâlnită atât în zona inundabilă a fostelor lacuri din Sub Arini, cât și în lunca Cibinului. Dar acolo ar trebui să și rămână, în habitatul ei natural, rețineți ideea de la începutul articolului!
La nivelul României țestoasa de apă este clasificată că o specie vulnerabilă, afectată de degradarea, distrugerea și fragmentarea habitatelor. Populațiile sunt amenințate de poluare, desecări, colectarea în scopul comercializării și uciderea deliberată sau accidentală de către pescari sau conducători auto.
Pe de altă parte, una dintre problemele cu care se confruntă această țestoasă, mai ales în interiorul și în vecinătatea zonelor urbane, este concurența cu speciile exotice introduse accidental sau deliberat de către om, în principal țestoasele de Florida (Trachemys sp.). Acestea din urmă ating dimensiuni mult mai mari, transmit o serie de boli, ocupă zonele de sorire și consumă resursele de hrană.

Din cauza importurilor masive în Europa a țestoaselor exotice drept ”animale de companie” a rezultat și introducerea lor frecventă în natură. Drept consecință, speciile exotice au devenit tot mai des întâlnite în zonele umede.
Competiția dintre speciile exotice și cea autohtonă a fost studiată în condiții experimentale. Astfel s-a constatat o scădere în greutate și o mortalitate mult mai crescută în cadrul speciei native Emys orbicularis în grupurile mixte unde era prezentă și specia exotică.
Țestoasele exotice crescute în captivitate pot dezvolta boli care lor nu le sunt fatale dar le pot transmite speciilor native care nu au dezvoltat un sistem de apărare la respectiva boală, nefiindu-le cunoscută până atunci
Așadar țestoasele cumpărate din magazinele de specialitate, nu trebuie sub nici o formă eliberate în natură, chiar dacă la prima vedere pare că le facem un bine. Riscurile sunt foarte mari de a produce un dezechilibru major în populațiile autohtone de țestoase de apă.

Vorbim în special de cele 2 subspecii, foarte populare ca animale exotice de companie:
Țestoasa cu tâmple roșii Trachemys scripta elegans
Țestoasa cu tâmple galbene Trachemys scripta scripta

Acestea sunt originare din sudul Statelor Unite si pot trai 40 de ani si chiar mai mult.

Pe la începutul secolului trecut a devenit o modă de a fi capturate și ținute în terrarii sau iazuri. Apoi, 50 ani mai târziu, au devenit atât de populare încât au apărut adevărate ferme pentru creșterea și exportul lor, ca animale de companie.

Țestoasa cu tample galbene are o lungime cuprinsa intre 20 si 25 de centimetri, insa poate atinge chiar 28 de centimetri. Inițial, puii de țestoasa cu tample galbene sunt deschisi la culoare, insa culoarea lor devine mai inchisa odata cu trecerea timpului. Carapacea sa de pana la 10 centimetri este aproape rotunda cand este privita de sus.
Carapacea puiului de țestoasa cu tâmple galbene este verde, iar învelișul de sub corp este de culoare galbenă. Capul, coada și membrele sunt în primul rând verzi, cu pete de culoare galben viu în obraji, orientate vertical.
Ambele specii sunt mai mari, mai puternice, mai agresive și mai longevive decât țestoasa de apă europeană, specie vulnerabilă, cu care concurează pe aceeași nișă ecologică. Din acest motiv, țestoasele exotice sunt considerate specii invazive în momentul în care ajung în natură.
Pe lângă eliberarea lor intenționată, țestoasele exotice se descurcă foarte bine la a evada singure.
O dată ce au format o nouă populație în cadru natural este foarte greu de îndepărtat. Iar capcanele care pot fi folosite afectează și alte specii. Drept urmare, cea mai bună măsură este să prevenim răspândirea lor.

Mai multe state descurajează sau chiar interzic comercializarea lor, drept metodă de prevenire. Unde este permis încă, recomandarea este ca în cazul în care animalul nu mai este dorit, să fie dus înapoi la magazinul de unde a fost luat sau donat dar sub nici o formă eliberat în natură.

Bibliografie:

Cadi, A. & Joly, P. 2004. Impact of the introduction of the red-eared slider (Trachemys scripta elegans) on survival rates of the European pond turtle (Emys orbicularis). Biodiversity and Conservation 13: 2511–2518.

https://pressone.ro/asaltul-testoaselor-ninja