Corvide este o familie a ordinului Passeriformes, cel mai numeros ordin din lumea păsărilor. Familia Corvidelor cuprinde specii omnivore și cosmopolite, făcând posibilă răspândirea lor în biotopuri foarte diferite (singurul loc fără ciori fiind Antarctica).
Numele familiei Corvide este dat de genul Corvus din denumirea științifică a mai multor specii , de exemplu corbul Corvus corax. Dar această familie cuprinde mult mai multe specii și este ades popular numită familia ciorilor. Este important de reținut: corbul nu este masculul ciorii, ci reprezintă specii diferite din aceeași familie.
Păsările din familia Corvide sunt foarte controversate, îmbrăcate în mitologie și superstiție. De cele mai multe ori ne temem de ele, le alungăm, le considerăm simboluri ale morții, le ironizăm și le batjocorim, iar unii le extermină considerând că fac un bine naturii.
Este adevărat că la o plimbare prin parc, avem ocazia mai des să privim doar părțile mai puțin plăcute pentru noi, referitor la corvide. Sub arborii în care își fac cuiburile în colonii mari este întradevăr destul de murdar cu excrementele lor. Specia de corvide care face asta în parcul Sub Arini este Cioara de semănătură (Corvus frugilegus). Ea însă este un element foarte important în ecologie, pentru că, în cuiburile construite de aceasta specie, cuibăresc și alte specii de păsări care nu-și construiesc propriul cuib. Unele dintre aceste specii, precum Ciuful de pădure (Asio otus), Vânturelul de seară (Falco vespertinus) și Vânturelul roșu (Falco tinnunculus), fiind chiar protejate de lege și depind de cuiburile ciorii de semănătură. De aceea, distrugerea cuiburilor ciorilor sau ”toaletarea” excesivă a arborilor pentru a le împiedica să construiască noi cuiburi nu este cea mai bună soluție. Și cu siguranță efectele acestei metode sunt de scurtă durată. Atât timp cât ele vor găsi surse de hrană în apropiere, vor reveni să cuibărească în parc. Și cum sursa de hrană provine deseori din ce aruncă oamenii, rezultă că o curațenie mai temeinică a orașului și gestionarea corespunzătoare a deșeurilor, ar putea fi o soluție mai bună și pe termen mai lung.
În continuare vom analiza corvidele prin binoclul ornitologului, și le vom privi așa cum sunt ele: niște ființe foarte inteligente și descurcărețe.
Cioara de semănătura
(Corvus frugilegus)
Corvidele prezintă o inteligență remarcabilă pentru animalele de dimensiunea lor și sunt printre cele mai inteligente păsări până acum studiate. Mai exact, membrii familiei au demonstrat conștiința de sine în testele cu oglinzi, (coțofenele) și capacitatea de fabricare a instrumentelor (de exemplu, corbi și ciori de semănătură), abilități care până de curând se credeau a fi deținute doar de oameni și alte câteva mamifere.
Un studiu publicat în revista Science din 2004 sugerează că inteligența familiei de corvide este echivalentă cu cea a maimuțelor superioare (cimpanzeii, orangutanii și gorilele) în ceea ce privește cogniția socială, raționamentul cauzal, flexibilitatea, imaginația și evaluarea oportunităților.
Majoritatea corvidelor sunt specii sedentare, totuși când cantitatea de hrană scade, pot întreprinde deplasări spre zone mai bune. Ele sunt pasari foarte sociabile, deseori clocind în colonii care pot atinge mii de exemplare. In Scotia a fost indentificată o colonie de ciori unde trăiau peste 65.000 de exemplare.
La ora actuală, în familia Corvide se numără peste 120 de specii răspândite în întreaga lume cu excepția Antarcticii.
În țara noastră întâlnim 7 specii de corvide, anume: Gaița (Garrulus glandarius), Alunarul (Nucifraga caryocatactes), Coțofana (Pica pica), Cioara de semănătură (Corvus frugilegus), Cioara grivă (Corvus cornix), Stăncuța (Corvus monedula) și Corbul (Corvus corax).
Bibliografie:
Petrovici M., 2015 – Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, Coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”. Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională;
Mihai C. Băcescu – Păsările în nomeclatura și viața poporului Român. Editura academiei republicii populare române.
Lars Svensson – Ghid pentru identificarea păsărilor din Europa și Zona mediteraneană.
****
