Adesea știm lucruri despre diferitele specii, despre ce mănâncă, unde trăiesc, ce caracteristici mai deosebite au, dar puține lucruri se știu despre complexitatea relațiilor intra- (in cadrul speciei) și interspecifice (cu alte specii).
Un astfel de caz, îl reprezintă “triunghiul Bermudelor” format dintr-un fluture, o furnică și o viespe. Mai exact, este vorba de un albăstrel (fluturi din genul Maculinea), furnica roșie (furnici din genul Myrmica) și viespea parazit (viespi din genul Ichenumon). La toate aceste specii se adaugă și o plantă… o anumită plantă. Totul începe în pajiști umede, cosite tradițional, unde există sorbestreaua (Sanguisorba officinalis) sau Molinea sp. Pe aceste pajiști, în Transilvania, zboară vara albăstrelul argintiu al furnicilor (Maculinea teleius). După împerechere, femele depun ouă pe sorbestrea. Din ou se dezvoltă o larvă care se hrănește cu aceasta plantă, iar mai apoi cade pe sol.
Sorbestreaua (Sanguisorba officinalis)
Povestea începe să devină interesantă, în clipa în care apare furnica roșie (Myrmica scabrinodis) care și ea preferă aceleași pajiști umede. Furnicile cercetași vor găsi inevitabil larva de fluture căzută, în fața căreia nu rămâne indiferentă. Mai exact, urmează un ritual de adopție, în urma căreia larva este transportată la mușuroi. Acolo furnicile lucrătoare vor avea grijă de larvele de fluturi ca și cum ar fi larvele lor. Mai mult, pe lângă faptul că omizile au același miros, pot comunica, ba chiar pot cerși furnicilor de mâncare. Practic, această relație este una de parazitism, mai exact un parazitism social. Furnica investește energie, resurse pentru bunăstarea omizii, iar aceasta, doar se bucură de beneficiile primite.
Totuși, povestea nu se oprește aici. Viespea Ichenumon, va știi că într-o pajiște cu multe mușuroaie cu furnici Myrmica, se găsesc omizi de albăstrei. Având un simț extraordinar va detecta ținta sa, cu mare ușurință. Scopul este unul precis: vrea să depună ouă în corpul omizii. Ar putea să o facă mai ușor în larvele de furnici, dar acestea sunt prea mici. Viitoarea larva de viespe este o carnivoră vorace și are nevoie de o larvă pe măsură, din care să se hrănească. Astfel, omida de albăstrel este ținta ideală.
Odată intrată în mușuroi, viespea va fi atacată, cum este de așteptat, de furnicile lucrătoare. Totuși, viespea elimină o substanță care blochează recunoașterea furnicilor între ele, și astfel în loc să atace intrusul se vor mușca între ele. Efectul este temporar, dar îi conferă un avantaj esențial viespei mamă. Omida de albăstrel nu mai este păzită și astfel devine ținta viespei. Aceasta va injecta cu ajutorul ovipozitorului un ou în omida de albăstrel, iar mai apoi părăsește mușuroiul.
Furnica roșie (Myrmica scabrinodis)
După ce efectul substanței trece, furnicile vor îngriji larvele, inclusiv omizile, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. După ce apare coconul, spre sfârșitul verii, fluturi vor părăsi musuroiul în căutare de parteneri, iar mai apoi ciclul se repetă. Dar, nu toate omizile sunt norocoase. Puțin mai târziu, din unii coconi vor ieși viespi care vor căuta mai departe noi mușuroaie cu omizi. Practic, albăstrelul care parazitează furnicile Myrmica, sunt parazitate la rândul lor de viepile Ichneumon. Natura ne arată încă odată echilibrul perfect la care ține, prin complexitatea de relații spectaculoase.
Bibliografie
- Rakosy L. 2013. Fluturii diurni din Romania. Cunoastere, protectie, conservare. Ed. Mega Cluj, 352 pag
- Timuș N (2014). Taxonomia, biologia și ecologia speciei mirmecofile Maculinea teleius (Lepidoptera, Lycaenidae) din zona dealurilor Clujului și Dejului (judeţul Cluj). Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
