Piemontul Cibinului are forma unui con cu deschidere spre nord, coborând de la altitudinea de 590 m până la 470 m, după care se racordează la terasa superioară a Cibinului. Piemontul este acoperit de Pădurea Dumbrava, continuată apoi spre oraș de Parcul Sub Arini. Pârâul Trinkbach fragmentează terasa în partea ei mediană în lungul căruia se întinde Parcul Sub Arini.
Teritoriul Sibiului se încadrează într-un climat general temperat continental moderat, cu veri calde, cu precipitaţii relativ frecvente şi ierni reci, cu strat de zăpadă relativ stabil. Cantitatea medie multianuală a precipitaţiilor la Sibiu este de 645 mm/an. Temperatura medie multianuală este de 8,8 ºC, cu o amplitudine medie de 22,4ºC, cu valori medii ale lunii celei mai reci (ianuarie), de -3,3 ºC şi ale lunii celei mai calde ( iulie), de 19,4 ºC.
Etajul de vegetație, așa cum este menționat în literatura de specialitate, reprezintă o suprafață de teren ocupată de vegetație caracteristică, în relație cu factorii climatici (temperatură, precipitații, etc.), edafici (tipul de sol) și altitudine. Așadar suprafețele ocupate de Pădurea Dumbrava și de Parcul Sub Arini, fac parte din etajul colinar, căruia îi este caracteristică pădurea de foioase. În Transilvania speciile reprezentative pentru acest etaj sunt cele de Quercus (stejar, gorun), alături de care mai apar carpenul, paltinul, jugastrul, teiul și alte specii de arbori.
Iată explicația faptului că în cea mai mare parte Pădurea Dumbrava este un stejăret (Quercus robur), în deplină concordanță cu clima, solul și altitudinea locului. Cele aproximativ 22 ha ale Parcului Sub Arini, ca o continuare firească a pădurii, inițial erau acoperite aceleași esențe lemnoase. Pârâul Trinkbach, de-a lungul căruia se întinde Parcul Sub Arini, a fragmentat suprafața terasei inițiale, și a determinat instalarea unei vegetații azonale de luncă, cu specii iubitoare de umezeală. Așa se explică prezența arinilor (Alnus glutinosa), care au dat numele parcului, sălciilor (Salix sp.) și a vegetației ierboase specifice zonelor umede.
La acestea s-au mai adăugat prin plantări succesive de-a lungul timpului (începând cu anul 1856) numeroase specii noi, multe dintre ele exotice (cu origini nord – americane sau asiatice). Din cele aproximativ 68 de specii lemnoase inventariate în parc amintim pinul (Pinus sylvestris), molidul (Picea abies), bradul (Abies alba), mălinul (Prunus padus), carpenul (Carpinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior) – dintre cele autohtone.
Castanul porcesc (Aesculus hippocastanum), bradul grecesc (Abies cephalonica) – dintre cele balcanice. Arborele pagodelor (Ginkgo biloba), magnolia (Magnolia kobus), arborele vieții (Thuja orientalis) – dintre speciile asiatice . Bradul Duglas (Pseudotsuga menziesii), țuga (Tsuga canadensis), pinul strob (Pinus strobus), arborele de lalea (Liriodendron tulipifera), arțarul american argintiu (Acer saccharinum) – dintre speciile originare din America de Nord. Toate acestea, precum și amenajarea în stil englezesc i-au conferit parcului supranumele de adevărată grădină botanică a Sibiului.
Molidul de Canada
(Tsuga canadensis)
